Ce este sindromul ATCP?

Ce este sindromul ATCP?

DEFINITIA:ATCP (Angered Temper with Choleric Progression) reprezintă un ansamblu de tulburări de comportament la copiii cu vârste cuprinse între 1 și 12 ani, care se pot recunoaște prin următoarele caracteristici specifice:

• nivel ridicat de neadaptare familială sau socială (agresivitate, nervozitate excesivă, timiditate, minciună, gelozie fraternală, șantaj emoțional la adresa celor din familie sau anturaj, somatizare corporală, limbaj lipsit de respect etc.);

• relații proaste cu cei din jur (copii de aceeași vârstă și adulți) , ajungându-se la violență verbală, chiar fizică; sau la celălalt pol – la neîncredere majoră în sine.

Aceste comportamente dezadaptative sunt observabile de către familie, profesori sau colegi, căci afectează relațiile copilului cu cei din jur, performanța lui școlară și adaptarea la grup.

Simptome

  • Are comportament evitant, lipsă de contact emoțional cu ceilalți și cu sine;
  • Manifestă comportament violent de tip bullying;
  • Are tendințe de însingurare;
  • Se refugiază în consum de tehnologie (internet, jocuri, rețele sociale, TV etc.);
  • Își asumă prea multe responsabilități în raport cu vârsta;
  • Are comportamente superioare față de ceilalți;
  • Are spirit de opoziție ieșit din comun față de părinte sau autoritate;
  • Manifestă agresivitate datorată percepției că ceilalți sunt amenințători;

Este suficient ca un copil să manifeste 2-3 simptome dintre cele de mai sus pentru a fi suspect de sindrom ATCP.

  • Este orientat spre activități și obiecte în detrimentul relațiilor
  • Este închis în sine, necomunicativ;
  • Nu are inițiative, nu își exprimă părerile personale;
  • Are mereu nevoie de confirmări din partea adultului;
  • Este lipsit de sentimentul valorii personale, se simte inferior;
  • Deseori este în poziție de victimă;
  • Are cerințe excesive către părinți (ex: cere să primească multe obiecte/jucării, cadouri de care nu are nevoie);
  • Manifestă pasivitate, docilitate din cauza fricii de eșec;
  • Este dornic să facă pe plac celorlalți, în detrimentul explorării independente;
  • Vede lumea ca pe un loc periculos.

OPINII

Bogdan Cezar Ion, Psiholog, Psihoterapeut, Antrenor de Viață cu sens

Este îngrijorător să văd atâția copii impulsivi și retrași social, care își găsesc cu greu cuvintele într-o discuție față către față, în timp ce petrec în fiecare zi ore multe "comunicând" pe rețele sociale, adesea chiar pierzând din orele obișnuite de somn.

Mirela Horumba, Psiholog, Psihoterapeut, Trainer de inteligențã emoționalã la Trusa de bunãstare a familiei

Ca psihoterapeut, am observat că, atât la cabinet, cât și în școlile unde am proiecte în desfășurare, fenomenul de bullying a devenit îngrijorător. Din ce în ce mai mulți copii sunt violenți și simt nevoia să se impună în fața colegilor cu orice preț, îi ironizează și, la o adică, devin și violenți, atât la nivel verbal, fizic, dar mai ales emoțional. Lipsa de încredere în ei înșiși îi face să devină “oaia neagră” a grupului din care fac parte.

Am mai observat o reacție absolut îngrijorătoare a copiilor, dată de faptul că ei nu știu să piardă: dacă iau un 9 sau -FB este realmente un eșec major cu care se identifică. Comparația permanentă și toxică cu ceilalți, care este o caracteristică pentru ei, îi face să fie violenți, să nu aibă prieteni, altfel spus devin candidați siguri la nevrozele de mai târziu.

Carmen Anghelescu, Psiholog Clinician, Șef Departament Educație Timpurie Centrul pentru Educație și Dezvoltare Profesională Step by Step

Observ din ce în ce mai des copii cu manifestări îngrijorătoare ca lipsă de concentrare, incapacitate de a se bucura și a se simți fericiți, capacitate redusă de a accepta insuccesul, de a duce la final ceva. Mulți copii manifestă agresivitate datorată percepției de amenințare din partea celor din jur, nu își dezvoltă capacitatea de autocontrol, satisfacția de a duce la bun sfârșit o activitate și asta va avea un impact major în viața lor ca adulți.

Cristina Trepcea, Psihoterapeut și Realizator Radio Itsy Bitsy

Primesc tot mai multe mesaje de la părinți îngrijorați de copiii lor, care sunt triști, timizi, apatici, nu au prieteni, nu răspund la ore, nu participă la jocuri sau sunt bolnăvicioși. Sunt alți părinți care se arată îngroziți de manifestările de violență ale copiilor lor împotriva altor colegi de la școală, fiind convinși că este ceva în neregulă cu școala.

Ramona Oros, Psihoterapeut, Fondatoare Grădinița și Școala Montessori

Sunt psiholog și psihoterapeut și am putut observa în ultimii ani în jurul meu copii care au un program mai încărcat ca al unora dintre adulți și, uneori, se ajunge ca acasă să fie doar oprirea obligatorie înainte de somn. Presiunea lui “a face” și “a performa” pune pe umerii copiilor o responsabilitate disproporționat de mare și îi poate face să se simtă striviți de spectrul așteptărilor parentale, prea puțin dispuse uneori să lase loc copilului așa cum e el.

Diana Luana Frazzei, Psihoterapeut, Fondatoare Viața cu sens

Copiii de azi primesc prea mult din ceea ce nu au nevoie și prea puțin din ceea ce au nevoie. Mulți dintre copiii cu probleme de comportament (care se bat, mint, nu ascultă) sunt de fapt deprimați. Sunt copiii însingurați în interior, deși sunt înconjurați de bone, bunici și educatoare. Un copil deprimat se poartă diferit de adultul deprimat. Copilul nu își arată tristețea direct, ci poate fi violent, răutacios cu alți copii, sau se contrazice din orice. Dacă îl certăm sau îl pedepsim direct putem să îl împingem și mai tare înspre depresie, către izolare.

Gaspar Gyorgy, Psihoterapeut, Președinte Asociația Multiculturală de Psihologie și Psihoterapie

Dacă este să mă gândesc la dificultățile familiilor care solicită ajutor psihologic din partea mea, printre cele mai frecvente plângeri se află manifestările de anxietate, depresie, tulburări de comportament alimentar și agresiv, dar și adicțiile de diferite feluri - și aici vorbesc despre copii și nu despre părinții lor. Toate acestea sunt strigătele de ajutor ale unor copii și adolescenți care au pierdut contactul cu părinții.

Urania Cremene, Master Trainer, Parenting Coach, Facilitator de Programe de Parenting

Sunt foarte mulți pãrinți care în ultima vreme mã întreabã cum își dezvațã copiii sã urineze în pat deși au 6 ani, sau sã-și sugã degetul la vârste și mai mari, sau se plâng de alte ticuri foarte deranjante. Mai constat și faptul cã de la an la an crește numãrul de internãri de preadolescenți sau adolescenți depresivi. Am cunoscut din ce în ce mai multe cazuri de copii “abandonați” de pãrinți în grija bunicilor, bonelor sau gadgeturilor.

andreea marin

Realizator TV,
mama Violetei
andreea marin

Îmi scriu părinții din ce în ce mai des despre copii cu care nu mai pot comunica de la o vârstă, despre copii care își trăiesc singuri și triști adolescența, dacă nu cumva cad chiar pradă exceselor, la presiunea grupului. Fiecare caz în parte poate deveni o dramă.

VIRGIL IANTU

Muzician, Realizator TV,
tatăl Jasminei
VIRGIL IANTU

Sunt îngrijorat de ceea ce văd în jurul meu, copii cu multe probleme de comportament. Noi părinții trebuie să aflăm de ce mulți copii devin prea tăcuți sau prea agresivi, se comportă ciudat și cum putem preveni sau trata aceste probleme care apar.

Tily Niculae

Actriță, Blogger,
mama Sofiei
Tily Niculae

Tind să cred că acest sindrom se manifestă prin violență și agresivitate. Eu nu cred că vreun copil este rău, ci cred că aceste manifestări vin din niște goluri care nu sunt umplute la timp și constant.

Sore

Muzician, mama lui Erin
 
Sore

Am fost mult mai atentă în ultima vreme la reacțiile copiilor din jurul meu și nu ale părinților. Nu vreau să îmi construiesc tipare raportându-mă la cum face vecina, ci vreau să fiu eu însămi în relația pe care mi-o construiesc cu Erin.
Remarc tot mai des răsfățul, despre care se zice că nu există ci este doar o exprimare a unor lipsuri, neajunsuri, limite impuse. De la așa numitul răsfăț ajungi să nu mai poți lega nicio discuție. Tu ca adult ești incapabil să mai identifici o punte de legatură cu piciul, mai mult îl învinovățești pentru atitudinea lui. Nu este oare asta o oglindă a ta, a noastră?

Contact

Dacă ai un copil care prezintă unul dintre simptomele de mai sus, sau ești pur și simplu interesat de campanie, contactează-ne:




 părinte dascăl specialist parenting psiholog jurnalist altceva



ATCP înseamnă Absența Timpului de Calitate cu Părinții
șI GENEREAZĂ DEZECHILIBRU EMOȚIONAL CU IMPACT ASUPRA ÎNTREGII VIEȚI A COPILULUI.

Bucuria ta e să îți știi copilul sănătos. Bucuria lui e să fiți împreună.
Susține inițiativa Itsy Bitsy FM pentru ziua liberă de 1 iunie!